Introducere tematică în filosofia ortodoxă a existenței, cunoașterii și științei

Motto:   „Trebuie să fii infidel eului în drumul către sine” - Constantin Noica
 

         S-au scris filosofii ale religiilor și chiar filosofii ale creștinismului. De cele mai multe ori, ceea ce a fost desemnat ca fiind o filosofie creștină nu este altceva decât o sinteză și o sistematizare a unor idei, concepții începând din antichitate, iar ceea ce ar fi mai important, revelația supranaturală, are o prezență secundară, sau chiar lipsește, iar adevărurile dreptei credințe nu se regăsesc în meditația filosofică.

 „Așa cum gândirea teologică a creștinismului a lucrat asupra altui material și a făcut-o în alt spirit decât teologia înaintașă, o filosofie creștină trebuie să fie altceva decât o sistematizare ori o simplă sinteză a unor materiale pe care să le fi pus la dispoziție Antichitatea... Dacă revelația nu este decât un auxiliar, fie și unul indispensabil, atunci o filosofie creștină poate fi orice doctrină filosofică susceptibilă de a porni de la numele revelației. Creștinismul nu ar schimba radical viziunea filosofică, ar fundamenta-o și întregi doar. Însă un asemenea fel de a vedea lucrurile lasă în umbră adevărata noutate de viziunea creștină; și așa se face că se poate numi filosofie creștină cea a lui Platon plus ceva, sau mai ales filosofia lui Aristotel întregită prin același ceva” (Constantin Noica).

Noi propunem o schiță tematică și reflecții nu pentru o filosofie a ortodoxiei, ci pentru o filosofie ortodoxă, care să cuprindă hermeneutica existenței și cunoașterii imanente și transcendente, în termenii, conceptele și categoriile specifice unei meditații filosofice și construcții metafizice, dar pe baza adevărurilor revelate ale credinței ortodoxe.

Desigur filosofia ortodoxă nu este o replică și nu se poate substitui niciodată teologiei și dogmaticii ortodoxe. Filosofia în genere este o formă de cunoaștere și în consecință, filosofia ortodoxă poate avea această calitate dacă se bazează și valorifică învățătura și adevărurile de credință cuprinse în scrierile Sfinților Părinți, în teologia și dogmatica ortodoxă, în tradițiile Bisericii. Este ceea ce facem și noi în această schiță tematică pentru o posibilă filosofie ortodoxă. Teologia ortodoxă nu se identifică cu hermeneutica bazată pe categorii și concepte metafizice ale unei filosofii ortodoxe, după cum aceasta din urmă nu este o completare a teologiei ortodoxe.

Creștinismul nu este o filosofie,  dar poate exista și  o filosofie creștină nu numai profană care să-și aibă temeiul în revelație. Filosofia nu poate să asimileze și nici să înlocuiască teologia ortodoxă care este revelată, ci nu un produs al rațiunii umane. Filosofia trebuie să-și aibă temeiul și adevărul în teologia creștină, ci nu invers.

Constantin Noica mărturisea posibilitate unei filosofii creștine: „Că pe toate planurile creștinismul ar putea fi într-un cuvânt și în filosofie doctrina care să implice spiritualul fără a desfigura temporalul; așa cum omul s-a putut îndumnezei prin creștinism fără a-și părăsi, ba reliefându-și încă mai bine omenia sa”.