{"product_id":"cerul-a-coborat","title":"Cerul a coborât","description":"\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003e\u003cbr\u003eUn articol de: \u003c\/strong\u003e\u003ca href=\"https:\/\/ziarullumina.ro\/autor\/costion-nicolescu.html\"\u003e\u003cstrong\u003eCostion Nicolescu\u003c\/strong\u003e\u003c\/a\u003e\u003cstrong\u003e - 11 Feb 2024, Ziarul Lumina\u003cbr\u003e\u003c\/strong\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003e\u003cbr\u003eChiar așa se intitulează ultima carte de versuri a lui Șerban Madgearu, Cerul a coborât. Este titlul însușit de la una dintre poezii, în care cerul și toată creația pogoară pe și în creștetul capului poetului, în chip dureros, însoțind o însingurare, după care, generând cuvânt poetic, pleacă în chip de lume transfigurată prin poezie. Creația poetică este oglindire reflexivă a Creației și respunere a ei. De altfel, cartea este dedicată explicit lui Dumnezeu.\u003cbr\u003e\u003c\/strong\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003eC\u003c\/strong\u003eartea este alcătuită din două cicluri: unul mai numeros de poezii de dragoste și altul mai restrâns din poezii dedicate Mănăstirii Robaia, în fapt tot poezii de dragoste. Șerban Madgearu iubește poezia, este într-o continuă căutare a ei; ea îi apare uneori ca un soi de \u003cem\u003efata morgana\u003c\/em\u003e, al cărei sfârșit de iluzie se află în moarte. Ca atare, scrierea poeziei implică multă suferință. Iubita însăși îi vine lui Șerban Madgearu ca poezie (\u003cem\u003ePoezia\u003c\/em\u003e), ceea ce ne duce cu gândul la acel genial vers al lui Ioan Alexandru, în care el afirma că „Iubita este poetul meu preferat” (\u003cem\u003eCum să vă spun\u003c\/em\u003e). Poetul este precum un mergător pe sârmă, mereu pândit de cădere, fie în cer, fie pe pământ (\u003cem\u003ePe sârmă\u003c\/em\u003e). Destinul lui Șerban Madgearu, de la naștere, a fost acela al unui astfel de mers. Până acum a căzut numai pe pământ, ne spune, dar râvnind mereu să cadă în cer.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003ePoezia sa este narativă adesea în genul în care narativă este poezia lui Jacques Prevert, să zicem. Uneori devine muzicală și are ecouri blagiene (\u003cem\u003ePinul\u003c\/em\u003e). O anumită simplitate este de constatat, dar este o simplitate venită din limpezire de sine (de pildă, în \u003cem\u003eȚi se pare\u003c\/em\u003e). Avem și unele poezii relativ haioase (\u003cem\u003eNocturnă beată în re minor\u003c\/em\u003e, \u003cem\u003eFără cuvinte\u003c\/em\u003e), altele foarte delicate (\u003cem\u003eÎn spatele vederii\u003c\/em\u003e) sau accentuat filosofice (\u003cem\u003ePrivesc în gol\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eCâteva poezii poartă precizarea de \u003cem\u003eentaglement\u003c\/em\u003e, iar două poartă direct acest titlu. \u003cem\u003eÎncurcătură complicată\u003c\/em\u003e, spune dicțio­narul; la autorul nostru cu sensul de \u003cem\u003eîmpletitură indestructibilă de iubire,\u003c\/em\u003e după câte mi se pare mie a desluși. Ceea ce este frumos!\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003e\u003cbr\u003eIubirea, mobilul prim și ultim al poeziei lui Șerban Madgearu\u003c\/strong\u003e\u003cstrong\u003e\u003cem\u003e \u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003c\/strong\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Nu există decât o realitate\/ O numim dragoste”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eȘi eu\u003c\/em\u003e). Hrănirea cu \u003cem\u003ejarul dragostei\u003c\/em\u003e este \u003cem\u003esingura\u003c\/em\u003e \u003cem\u003ecale\u003c\/em\u003e de supraviețuire în veșnicie. Caută dragoste cu o înverșunată determinare din condiția ingrată a trupului, văzut ca o capcană; ca de altfel și timpul, și spațiul acestei lumi (\u003cem\u003eCapcana\u003c\/em\u003e). La Șerban Madgearu iubirea înseamnă (și) reciprocă dăruire de suflete, sufletul fiind partea dumnezeiască din fiecare om (\u003cem\u003eDarul\u003c\/em\u003e). Acționează în privința lui din plin acea spusă înțeleaptă a părintelui Nicolae Steinhardt, \u003cem\u003edăruind vei dobândi\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eCredeam\u003c\/em\u003e). Într-o izbutită viziune poetică, după Șerban Madgearu, cum arată titlul unei poezii, \u003cem\u003e„sufletele noastre sunt grădini”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eSufletele noastre sunt grădini\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eApare și vechea întrebare: \u003cem\u003e„Ce-ți dorești mai mult?\/ Să iubești sau să fii iubit?”\u003c\/em\u003e, cu răspunsul la fel de vechi, dar care se cere pururea probat prin trăire: \u003cem\u003e„Înțelept: e bine și să fii iubit,\/ Dar să iubești înseamnă mult mai mult”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eA venit la mine\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eCondiția iubirii este la Șerban Madgearu una dramatică, trăită total, iubirea duce la o anumită epuizare, încât la un moment dat rămâi \u003cem\u003e„mut, gol și-nfrigurat”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003ePlapumă\u003c\/em\u003e). Iubirea presupune reciprocă așteptare în vederea întâlnirii (\u003cem\u003eȘi eu\u003c\/em\u003e), în vederea împlinirii. Căutarea femeii ideale este continuă și palpitantă, o adevărată aventură existențială. Nimic din ceea ce a creat Dumnezeu nu va rămâne neexplorat în căutarea ei; o caută până ce și \u003cem\u003eîn ispită\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eTe caut\u003c\/em\u003e). Va fi aflată în cele din urmă (ce minunat!) în propria iubită (\u003cem\u003eTe caut\u003c\/em\u003e). Cu alte cuvinte, i s-a dăruit tocmai ceea ce a căutat.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eIubirea face ca lucrurile (calitățile, simțirile, trăirile...) să pară mai frumoase, dar frumu­sețea de dincolo de aceste păreri este încă și mai frumoasă (\u003cem\u003eȚi se pare\u003c\/em\u003e). De fapt, iubirea chiar înfru­musețează. Pentru cel care iubește, visul și realitatea se bat întru frumusețe, fiecare revendicându-și mai marea frumusețe a iubitei (\u003cem\u003eVis\u003c\/em\u003e). Iubita e (ca) o perlă, ea apărând în urma unei răniri minuscule a ființei (\u003cem\u003eOperație pe suflet\u003c\/em\u003e). De altfel, precum un diamant șlefuit cu măiestrie are multe fațete, tot așa și exprimarea iubirii curate: \u003cem\u003e„Dragostea noastră avea și alte chipuri”\u003c\/em\u003e  (\u003cem\u003eSufletele noastre sunt grădini\u003c\/em\u003e).\u003cem\u003e \u003c\/em\u003eOrice banalitate este exclusă! Este foarte frumoasă viziunea, de un erotism delicat, în care fata este privită ca un instrument muzical, iar băiatul e arcuș ce cântă la ea, cerându-i-se să genereze cântări cât mai măiestre. Băiatul este cel vinovat de orice note false, de orice dezacordare a instrumentului (\u003cem\u003eCânta un băiat\u003c\/em\u003e) care, în sine, la origine, este bun și prețios. Tot la această categorie poate fi încadrat și poemul \u003cem\u003eÎntunericul\u003c\/em\u003e, doar că aici erotismul are mai multă carnalitate.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eUnirea între cei cu adevărat iubiți nu poate fi numai trupească, ea se cere îmbrăcată poetic (\u003cem\u003ePrecum în fizică... - entaglement\u003c\/em\u003e). Este, în fapt, însoțire totală, absolută: \u003cem\u003e„Distanța este o iluzie\/ Și timpul numai o confuzie.\/ Nu mai ești unul,\/ Ești amândoi.\/ Aici, dincolo...\/ Și dincolo\/ De viața de apoi”\u003c\/em\u003e [\u003cem\u003e(Ne)înțelegere\u003c\/em\u003e - \u003cem\u003eentaglement\u003c\/em\u003e]. Împreunarea trupească devine de-acum un act fizic-metafizic (\u003cem\u003eÎntunericul\u003c\/em\u003e, \u003cem\u003ePe sârmă\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eTrădările și rupturile între iubiți sunt de neînțeles și presupun răni crescânde până la a ajunge la sfâșieri mortale (\u003cem\u003eDe sus\u003c\/em\u003e). De altfel, o despărțire este aproape imposibilă, chiar și când legătura se degradează extrem: \u003cem\u003e„La poli opuși și totuși împreună\/ O ea și un el\/ Legați au fost cu un inel\/ Și-acum nu pot\/ Să se despartă,\/ Îi leagă dragostea,\/ Îi leagă amintirea,\/ Și poate mai ales îi leagă ura,\/ De ne-nțeles\/ E legătura”\u003c\/em\u003e  (\u003cem\u003eQuantic enteglement\u003c\/em\u003e). Ne gândim la spusa lui Hristos: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” (Marcu 10, 9). Sigur, este de acum un clișeu a spune că iubirea și ura sunt despărțite de o graniță extrem de permeabilă. De altfel, poetul nu ocolește o dureroasă chestionare, oarecum retorică: \u003cem\u003e„Cât durează dragostea?”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003ePrecum în fizică... - entaglement\u003c\/em\u003e). În iubirea adevărată clipa trăirii se întâlnește cu veșnicia trăirii. Așadar, durata ei este mereu fulgerătoare, de o fulgerare prinsă în eternitate. Când iubita moare, muzica împreună ascultată îi este ultimă amintire (\u003cem\u003eSonata 32\u003c\/em\u003e). Este ultima sonată a lui Beethoven, una atât de specială, atât de novatoare. Dar pecete supremă întru veșnică unire le-a fost împărtășirea ei finală, înainte de temporara despărțire lumească.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\u003cstrong\u003e\u003cbr\u003eDe partea aceasta, a vieţii, este tot o moarte\u003cbr\u003e\u003c\/strong\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eDe altfel, \u003cstrong\u003emoartea\u003c\/strong\u003e nu poate să lipsească dintre teme. Ea este privită de Șerban Madgearu din condiția lui de creștin asumat: \u003cem\u003e„Că moartea este\/ Numai o poartă\/ Prin care voi trece\/ Spre tine”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eȘi eu\u003c\/em\u003e). Este de observat această ambivalență (nu ambiguitate!), prezentă adesea la poeți, între iubit\/iubită și Iubitul-Dumnezeu. De partea aceasta a vieții, care, într-un fel, este tot o moarte, grija și dragostea sunt cele destinate a-l încălzi pe cel iubit (\u003cem\u003ePhoenix\u003c\/em\u003e). Darul cel mai frumos care poate fi făcut de Crăciun este întoarcerea din moarte (\u003cem\u003ePhoenix\u003c\/em\u003e). Din moartea în care cade sufletul omului cu atâta ușurință. Se poate reveni la un început curat odată cu Pruncul sfânt Emanuel.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eZâmbetul și tristețea sunt două componente constante ale poeziei lui Șerban Madgearu din această carte, oarecum cumpănindu-se.\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003eZâmbetul...\u003c\/strong\u003e Izvorul zâmbetului este Iubirea. Căderea din iubire este cea care poate conduce la căderea din zâmbet, la însingurare și viață năucă (\u003cem\u003eMutarea muntelui\u003c\/em\u003e). Dimpotrivă, iubirea, cea urmând credinței cât un bob de muștar (Matei 17, 20), poate muta munții din loc și poate aduce zâmbetul; la rândul lui, zâmbetul născut poate de-acum să mute munți. Și, da, este adevărat, un zâmbet din inimă este o exprimare miraculoasă care poate face minuni. Totuși, sunt cazuri în care zâmbetul poate exprima tristețea (\u003cem\u003eAi visat\u003c\/em\u003e). Adesea el poate să se \u003cem\u003eelibereze\u003c\/em\u003e dintr-o lacrimă de tristețe (\u003cem\u003eSufletele noastre sunt grădini\u003c\/em\u003e). Într-o poezie apare un copil care nu știe să zâmbească, dar care vrea să-l îmbrățișeze pe autor, să se împrietenească cu el. Pentru aceasta este dispus să învețe să zâmbească, ba chiar să și râdă (\u003cem\u003eA venit la mine\u003c\/em\u003e). Principalul adresant al unui zâmbet este un om iubit (\u003cem\u003ePhoenix\u003c\/em\u003e). În grădina care este sufletul său, poetul este locuit de zâmbetul iubitei (\u003cem\u003eSufletele noastre sunt grădini\u003c\/em\u003e). Cum Dumnezeu este Iubire, este firesc să-Și dăruiască și El zâmbetul (\u003cem\u003eTaină\u003c\/em\u003e, \u003cem\u003ePsalm\u003c\/em\u003e). De altfel, zâmbetul este o caracteristică a interacțiunii lui Dumnezeu cu credincioșii, îndeosebi când aceștia sunt îndrăgostiți: \u003cem\u003e„Dumnezeu ne-a privit\/ Și ne-a zâmbit”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eTristețe\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003e\u003cbr\u003eTristețea...\u003cbr\u003e\u003c\/strong\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eLumea toată pare acoperită și apăsată de o tristețe de neevitat: \u003cem\u003e„Pe deasupra pământului plu­tește tristețea.\/ Grea, densă, fără ieșire”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003ePsalm\u003c\/em\u003e). Ea poate fi adusă de un vis urât, durerea visului trecând în lacrimă (\u003cem\u003eAi visat\u003c\/em\u003e). Într-un poem, poetul se întreabă dacă Dumnezeu nu este trist atunci când darul Lui este risipit de către cel dăruit (\u003cem\u003eDarul\u003c\/em\u003e). Tris­tețea necontenită este o stare vinovată (\u003cem\u003eDarul\u003c\/em\u003e). De aceea impre­cația poetului este întru izbăvire de tristețe: \u003cem\u003e„Așa că, Doamne, Primește-mă, Zâm­bește-mă\/\/ Și nu mai fi trist!”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003ePsalm\u003c\/em\u003e). Tristețea poate fi învinsă prin iubire, prin contopirea cu sufletul celuilalt (\u003cem\u003eOamenii cred\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cstrong\u003eCiclul Robaia\u003c\/strong\u003e ne spune despre anotimpurile de la Robaia! Cele patru obișnuite, plus \u003cem\u003eAnotimpul rugăciunii\u003c\/em\u003e, unul netrecător. De altfel, acesta este revelator pentru celelalte patru, în fapt și ele ale rugăciunii (\u003cem\u003eAnotimpul rugăciunii\u003c\/em\u003e). Mediul Robaiei îi este prielnic autorului ca să reflecteze la condiția sa de poet. Este extraordinar faptul că poetul Șerban Madgearu își trage seva și forța poetică dintr-o relație foarte apropiată, euharistică, cu Dumnezeu:\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„I-am mâncat trupul\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eȘi sânge am luat.\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eȘi acum îmi e foame\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eCăci viață mi-a dat.\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e \u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eMă arde, mi-e cald și mi-e bine\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eȘi poate la noapte rămâne cu mine\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eIar mâine nu știu ce va să mai fie,\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eDar astăzi sunt parte la veșnicie\u003c\/em\u003e.” (\u003cem\u003eTaină\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eConviețuirea poetului cu Dumnezeu nu este una placidă; uneori Îl vedem într-o evidentă luptă cu Îngerul (cu Dumnezeu, adică), după modelul celebru al biblicului Iacob (cf. Facerea 32, 24-28). Aflăm acest vers îndrăz­neț:\u003cem\u003e „Îți sunt duhovnic, Doamne...”\u003c\/em\u003e  - unul care poate tulbura pe credinciosul cuminte (\u003cem\u003ePsalm\u003c\/em\u003e). Viața poetului este trăirea unei dumnezeiești povești. În cele din urmă, lumea toată dispare absorbită de cerul care i-a coborât și i s-a așezat pe creștet (\u003cem\u003eȘi dacă am urcat adânc...\u003c\/em\u003e). Pentru Șerban Madgearu creația poetică este pogorâre (\u003cem\u003eCerul a coborât\u003c\/em\u003e). El a fost înger înainte de naștere și s-a născut înger (\u003cem\u003eAripi\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003eDar de la un moment a urmat \u003cem\u003edoar ispita\u003c\/em\u003e. Încheierea poveștii în această poezie este... ludică:\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Am luat un pahar cu rachiu,\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eM-am culcat și am visat\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eCă am aripi.”\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eCondiția poetului\u003cstrong\u003e \u003c\/strong\u003ecuprinde și starea de a fi rătăcitor (\u003cem\u003eRătăciți\u003c\/em\u003e). El rătăcește dincolo de timp, de trecut și de viitor. În cele din urmă afli la el mereu o întoarcere în viitor. Poetul cunoaște calea de a rămâne tânăr chiar și când îmbă­trânești: hrănirea din tipsia cu jar poetic (\u003cem\u003ePoate\u003c\/em\u003e). Ca toți poeții, Șerban Madgearu se află mereu în căutarea tainelor lumii acesteia, dar și a Tainei (cea cu majusculă); uneori reușește chiar s-o surprindă:\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Ieri noapte L-am lăsat pe ­Dumnezeu\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eSă plângă șiroaie în sufletul meu\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eA plâns mult și mult m-a spălat...\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eN-am fost niciodată atât de ­curat.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eTaină\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eSpălarea cu lacrimile lui Dumnezeu! Dumnezeu plângând - această plină de forță viziune pascaliană...\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003ePe culmile apofatice ale exprimării poetul este atins de tăcere, o tăcere care merge până la a-l face să înceteze să respire (\u003cem\u003eAm tăcut\u003c\/em\u003e). O tăcere care amintește pe undeva de tăcerea pictorului Horea Paștina, din cartea sa \u003cem\u003eAscult și privesc\u003c\/em\u003e. Pe acele culmi, poetul este atins de o sfântă orbire, în care nu mai vede nimic în față, dar în fața lui El chiar este (\u003cem\u003ePrivesc în gol\u003c\/em\u003e).\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003eIată \u003cstrong\u003eun buchet cu câteva versuri\u003c\/strong\u003e cu totul remarcabile, în afară de cele citate mai sus:\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e \u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Era un pin bătrân\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003ePe malul mări...”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003ePinul\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Așa că te întreb:\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eDacă-ți voi bea\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eTot sufletul,\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eO să rămâi a mea?”\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e(\u003cem\u003eOamenii cred\u003c\/em\u003e) (?)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„A fost o inflexiune\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eÎn vocea ta\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eCa o floare de câmp” \u003c\/em\u003e(\u003cem\u003eȘi eu\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Mă întreb atunci dacă ești doar un vis.\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eMă întreb dacă nu ești decât visul\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eDorului meu de dragoste.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eVis\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„M-ai făcut lacrima\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eTristeții tale.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eAi visat\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Și dragostea\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eCa un cântec de îngeri suna.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eCânta un băiat\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Și noi? Fără cuvinte ne uităm unul la altul\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eȘi suntem goi.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eFără cuvinte\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Drumul nostru spre nicăieri\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eA început mâine\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eȘi se va termina ieri...”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eRătăciți\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Zarvă de sfinți”\u003c\/em\u003e;\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Ca o cascadă de șoapte”\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e(\u003cem\u003eDe ce sunt aici?\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Fiecare este răstignit\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eÎn felul lui.\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eFiecare își duce crucea.” \u003c\/em\u003e(\u003cem\u003eFiecare\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Și rugăciunea a păstrat\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eUrma pașilor în zăpadă.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eAnotimpul rugăciunii\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Și dacă am urcat adânc în rugăciune\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003ePoate că ochii se deschid să vadă o minune...” \u003c\/em\u003e(\u003cem\u003eȘi dacă am urcat adânc...\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e \u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003e„Cuvântul care a purtat\u003cbr\u003e\u003c\/em\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cem\u003eSămânța tuturor cuvintelor noastre.”\u003c\/em\u003e (\u003cem\u003eCuvântul\u003c\/em\u003e)\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e\u003cdiv\u003e\n\u003cbr\u003e\u003cbr\u003e\n\u003c\/div\u003e","brand":"Librarie Ortodoxa","offers":[{"title":"Editura Paideia","offer_id":55362645590401,"sku":"9786067488265","price":13.0,"currency_code":"RON","in_stock":true}],"thumbnail_url":"\/\/cdn.shopify.com\/s\/files\/1\/0855\/9437\/4424\/files\/cerul-a-coborat-erban-madgearu-large.jpg?v=1771910736","url":"https:\/\/librarieortodoxa.ro\/products\/cerul-a-coborat","provider":"Librarie Ortodoxa","version":"1.0","type":"link"}