Năvalnicii împărăției

Istoria omului fericit începe cu petrecerea în preajma lui Dumnezeu. Paradisul originar ni-l descrie pe Dumnezeu plimbându-se în răcoarea serii (Facere 3, 8), dialogând cu omul, icoana sa pământească, bucurându-se de apropiere. Mai întâi a omului față de Părintele său, dar și a Creatorului față de făpura Lui. Se bucurau unul de celălalt și trăiau unul lângă altul. Apropierea înseamnă dragoste, protecție, bucurie, părtășie, iar omul paradisiac beneficia de toate acestea. Toate, stând în preajma lui Dumnezeu.