Credința niceană. Formarea Teologiei Creștine - vol. 2
Livrare calculată la checkout.
Volumul de față, al doilea în seria „Formarea teologiei creștine”, își propune prezentarea perioadei foarte complexe a secolului al IV‑lea.
Sunt analizate controversele din această perioadă, dezbaterile inițiale prilejuite de Sinodul de la Niceea, cercetându‑se din perspectivă istorică numeroasele sinoade reunite din 318 până în 382 spre lămurirea unor teme esențiale pentru viața bisericească, precum „Teologia trinitară”, „Întruparea” și, nu în ultimul rând, „Ortodoxia – dreapta credință”.
Prin aprofundarea credinței niceene și studierea gândirii teologice a secolului al IV‑lea, această monografie nu poate decât să evidențieze contribuția teologică a acelor personalități, rănite de dorul dumnezeiesc, care au pregătit calea pentru sinoadele de la Niceea și Constantinopol (Sfinții Atanasie al Alexandriei, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie de Nyssa), autorii singurei opere în măsură să ne ofere contextul potrivit pentru a interpreta și înțelege pe deplin „gramatica scripturistică a revelației puterii lui Dumnezeu” și însuși Simbolul de credinţă, formulat de aceste sinoade și păstrat în Biserica Ortodoxă până astăzi în forma sa autentică.
Sunt analizate controversele din această perioadă, dezbaterile inițiale prilejuite de Sinodul de la Niceea, cercetându‑se din perspectivă istorică numeroasele sinoade reunite din 318 până în 382 spre lămurirea unor teme esențiale pentru viața bisericească, precum „Teologia trinitară”, „Întruparea” și, nu în ultimul rând, „Ortodoxia – dreapta credință”.
Prin aprofundarea credinței niceene și studierea gândirii teologice a secolului al IV‑lea, această monografie nu poate decât să evidențieze contribuția teologică a acelor personalități, rănite de dorul dumnezeiesc, care au pregătit calea pentru sinoadele de la Niceea și Constantinopol (Sfinții Atanasie al Alexandriei, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie de Nyssa), autorii singurei opere în măsură să ne ofere contextul potrivit pentru a interpreta și înțelege pe deplin „gramatica scripturistică a revelației puterii lui Dumnezeu” și însuși Simbolul de credinţă, formulat de aceste sinoade și păstrat în Biserica Ortodoxă până astăzi în forma sa autentică.
