Sfânta Treime în pictura italiană din secolele XIV-XVII / La Santa Trinita nella pittura italiana dal Trecento al Seicento

Profesoara Otilia Doroteea Borcia face parte dintre acele spirite, rare astăzi în învățământ, pentru care cultura (și holograma ei privilegiată, cuvântul) reprezintă un mod de a fi, cel mai nobil dintre toate. Traducător, editor, lingvist, cercetător, poet și dascăl, ea și-a instalat pasiunile, energia și valorile în bibliotecă. Sau le-a dobândit și hrănit aici, de aici. Iluminările și descoperirile care au marcat-o au devenit, de-a lungul anilor, premise ale cunoașterii împărtășite, nuclee intelectuale ale multor cărți, studii, conferințe, cursuri. Sunt de-o surprinzătoare evidență în chiar prezența sa fizică, deci reprezintă o amprentă a personalității sale (și a familiei sale spirituale), înțelegerea și desfășurarea propriului itinerar academic, intelectual și profesional în spiritul unei aventuri misionare. Aliaj temperamental de iluminism și romantism, întreaga sa activitate, de-a lungul unei jumătăți de veac, s-a articulat ca o donație efervescentă (nu o dată, cred, gratuită, dar plină de sens). Desigur că nu a fost această (auto)investiție în valori o carieră, ci un destin. Una dintre mărturiile pe care le depun în justificarea acestui portret este chiar volumul de față.

(fragment Postfață, Luigi Bambulea)